Supararea nu este tristete. Poate ca, la un moment dat, tristetea are un fundament coerent. Just. Însa, când vorbim despre suparare, este necesar sa constientizam factorul care se afla în spatele acestui element. Într-adevar, supararea nu este un act nobil sau autonom, ci, mai degraba, supararea este folosita cu unul sau mai multe motive.

Iar când vorbim despre motive, vorbim si despre interes. De aceea, dincolo de lipsa evidenta de confort, se poate observa cum, de multe ori, supararea este folosita ca un instrument egotic pentru a obtine ceva în schimb. Spre deosebire de tristete, supararea implica foarte multa violenta interioara, uneori exprimata, alteori nu.

Când se porneste în cercetarea interioara, supararea pare ca se ascunde sau ca se deghizeaza constant. Însa, de ce oare exista aceasta pornire? De ce exista necesitatea persoanei de a întretine supararea? Sunt întrebari inevitabile în calatoria spirituala. Iar când exista o deschidere suficienta, se pot întelege si trascende acele momente când egoul pare ca are nevoie sa fie suparat.

Nu este vorba despre negarea supararii, nu este vorba despre fortarea unui zâmbet. Pur si simplu, este necesara recunoasterea independentei fata de cele doua si, implicit, independenta fata de polaritate. Pentru ca nu ajuta cu nimic daca se alearga dupa plus, doar pentru a scapa de minus. Privirea libera este privirea neatinsa de plus si de minus.

Bineînteles, supararea nu este o reactie de scurta durata. La o privire atenta, se poate vedea ca supararea aduce pastrarea unui bagaj deranjat de anumite circumstante, care, la un moment dat, ajunge la o dezvoltare atât de puternica, încât îsi deprinde chiar abilitatea de a controla persoana. Nu putinele au fost experientele în care anumite persoane au actionat fiind detinute si dirijate de supararea interioara.

Însa, cu toate astea, supararea poate reprezenta si un adevarat elixir spiritual. Chiar daca aceasta asociere poate parea cel putin ciudata, se poate vedea ca în clipa în care nu se mai lupta cu supararea si, implicit, când supararea este privita din atentie, apare recunoasterea nemijlocita a independentei fata de ea si, mai important, recunoasterea independentei fata de cel care întretine supararea.

Sinele Intrinsec nu este suparat. Nu are de ce. În absenta “celuilalt”, nu exista raportari relationale. Doar eul poate întretine supararea, ca urmare a unor pozitionari. De aceea, aceasta este o invitatie la transcenderea eului si la întoarcerea la Adevarata Natura a Realitatii. La Unicul si Acelasi Sine. Iar supararea este doar un pretext. Ce-i drept, unul foarte interesant. Si surprinzator.

Informatii organizatorice:

Data: joi, 9 august 2018

Ora de desfasurare: 18:00 – 20:00

Locatia: A2 Studio, Str. Academiei, nr. 2, etaj 2 (zona Universitate)

Îndrumator: Catalin Manea

Contributie sugerata: 35 Lei

Pentru toate detaliile privind participarea la eveniment, accesati linkul: http://catalin-manea.com/bucuresti-eliberarea-din-suparare/